Domnul statu crai in tara,
Tarale sa bucurara,
Si pamantul tot sa salte,
Cu ostrove de departe.
Dimpregiur nuor si ceata
Sprejinesc svanta lui fata,
Si direptatea-i tocmeste
Scaunul ce odihneste,
De-l gateaza pre giudete,
Ne-alegand pre nime-n fete.
Pre denainte-i foc merge,
De arde cei fara lege.
Fulgerile lui cu para
Ard de sa vad preste tara.
Pamantul sa-mplú de frica,
Muntai sa topasc de pica
Si cura ca neste ceara,
Vazand pre Domnul in tara.
Si de fata lui cea svanta
Tot pamantul sa spamanta.
Ceriurile graiesc toate,
De-i spun dereptatea-n gloate.
Si tot oamenii vazura
Slava lui de sa-ncrezura.
Iara ceia ce-s cu vina
Pentru idoli ce sa-nchina,
Stau cu groaza si cu frica,
Li-i nedejdea-ntr-o nemica.
Inchinati-va la Domnul,
Cu tot ingerii, tot omul.
Sionul sa-i paie bine,
Auzand ca Domnul vine.
Fetele din jidovie
Te-astapta cu bucurie
Pentru svintele giudete
Ce le alegi cu blandete.
Ca tu, Doamne, ne esti Domnul
Pre pamant preste tot omul,
Si ti-i nalt cinstitul nume
Preste tot bozai din lume.
Ceia ce iubit pre Domnul,
Sa urat raul, tot omul.
Ca Dumnezau is fereste
Ceata de svint ce-l iubeste,
Si din mani fara de lege
I-a scoate si-i va alege.
Si direptului senina
Ii va straluci lumina,
Veselie si cununa
Celor cu inema buna.
Si va bucurat, tot omul
Ce suntet dirept, la Domnul,
Marturisind fara smanta
De pomana lui cea svanta.