Niciun cuvant.
Clopotul bate la ora exacta,
in palma am adunat dimineti ninse in Ajun de Craciun,
doua, trei s-au furisat spre apus,
ninge – taina sfarsitului spre inceput.
S-au despletit stelele de atata tristete in fasii de dor,
am lacrimat pe ziua de maine,
steaua-mi colinda sufletul rezemat pe-o creanga de brad
impodobita cu beteala argintie.
Niciun cuvant.
Dincolo de mine e linistea zapezii,
pasii se pierd spre toamna,
voi lasa urme doar pe hartia vietii,
si va ninge iar in Ajun de Craciun,
pe crenguta de brad voi atarna bucati de stele.
Timpul imi bate in geam, prietenos sau nu,
il ignor, se face intuneric,
si nu mai vad zapada ce-mi troienea asteptarile,
Doamne, in Ajun de Craciun, astept Colindul!