Afara ninge prapadind,
Iubita cînta la clavir, –
Si tîrgul sta întunecat,
De parca ninge-n cimitir.
Iubita cînta-un mars funebru,
Iar eu nedumerit ma mir :
De ce sa cînte-un mars funebru…
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plînge, si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si plîng si eu si tremurînd
Pe umeri pletele-i resfir…
Afara tîrgul sta pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
