O dunga rosie-n zari se iscase
si plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii înca dormind, mi i-au atins.
Ma ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi suvitele cazute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineata neobisnuit de lunga,
urcând un soare neobisnuit.
Adânc, lumina-n ape o sa-mpunga:
din ochii nostri se va-ntoarce înmiit!
Ma ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrageau tacute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.
