Bere neagră şi greţoasă şi gheţoasă
şi mai jos tavanul tras de fum
şi podeaua mesii, foarte joasă,
şi-un alaltăieri fiind acum.
Din departe se aude dingul
al statuilor ieşind din ceas,
ciolănoasele olane, zincul
care peste case au rămas.
Beau cu ghiorţ şi-aud vorbire,
berea neagră-mi curge peste barbă.
Trupul tău iubitule-n oştire,
de atâta vreme este iarbă.
cal aş vrea să fiu, centaur, inorog,
să m-aplec pe tine flasc,
la un zeu al morţii când mă rog
şi în timpul rugăciunii, când te pasc.
