HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.
HOHÉR s. v. călău, gâde, hingher.
hóher (hohéri), s. m. – 1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold. – Der. hoheri, vb. (a chinui).
hohér s. m., pl. hohéri