HATAIÁ s. f. (Turcism înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [Pr.: -ta-ia] – Din tc. hatayî.
hataiá (-iéle), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. hatayi (Șeineanu, III, 62). Sec. XVII, înv.
hataiá s. f., art. hataiáua, g.-d. art. hataiálei
HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.
A HÂȚÂÍ hâțâi tranz. A mișca încolo și încoace; a clătina; a hâțâna. /hâț + suf. ~âi
HÂȚÂÍ vb. v. zgâlțâi.
hâțâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. hâțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá