ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.
ZINCÁRE s.f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei. [ zinca].
ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei.
zincáre s. f., g.-d. art. zincắrii; pl. zincắri
ZINCÁRE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)
zincáre s. f., g.-d. art. zincării; pl. zincări
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /fr. zinquer
ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză
ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză