ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. S. m. art. (În religia creștină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.
ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care zidește, construiește. 2. (În concepțiile religioase, la m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. – Din zidi + suf. -(i)tor.
ziditór s. m., pl. ziditóri
ziditór s. m., pl. ziditóri
ZIDITÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) m. și f. 1) și fig. Persoană care zidește; constructor. ~orii viitorului. 2) la sing. mai ales art. (în concepțiile religioase creștine) Creator al lumii; Dumnezeu. /a zidi + suf. ~or
Ziditórul (Dumnezeu) s. propriu m.
ZIDITÓRUL s. art. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), (în limbajul bisericesc) preabunul (art.), preaînaltul (art.), preaputernicul (art.).
Ziditórul (Dumnezeu) s. pr. m. art.