ZIDÍT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.
ZIDÍT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = zdravăn, voinic. – V. zidi.
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.
A SE ZIDÍ pers. 3 se ~éște intranz. A lua naștere; a lua ființă; a se forma; a se constitui. /sl. zidati
A ZIDÍ ~ésc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală și vegetală) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /sl. zidati
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).
ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.
zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 să zideáscă
ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)
A zidi ≠ a dărâma, a strica
zidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 sg. și pl. zideáscă