ZIAFET

ZIAFET

ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ziafét (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.