ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.
ZGÚRĂ s. f. 1. Produs care se obține la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor și care conține cea mai mare parte a materialelor străine din metalul respectiv; partea fuzibilă din cenușa cărbunilor, întrebuințată la fabricarea unor materiale de construcție. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjürë (bg. zgurija).
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
ZGÚRĂ s.f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
ZGÚRĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. și Transilv.) șleacnă. (~ de cărbune.) 2. scorie. (~ obținută la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scrum. (Pâinea din cuptor s-a făcut ~.)
ZGÚRĂ s. v. funingine.
ZGÚRĂ, zgúri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășământ. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC]
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri
ZGÚRĂ ~i f. 1) Materie dură, rezultată în procesul de extragere a metalelor din minereu. 2) Parte minerală din cenușa de cărbuni, care se aglomerează în procesul de solidificare. 3) Cenușă întărită provenită din lucruri arse. [G.-D. zgurii] /cf. alb. zgjürë, bulg. zgurija
sgúră (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură).