ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală.
ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. – Din zgudui + suf. -eală.
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli
ZGUDUIÁLĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli