ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgâria + suf. -(ă)tură.
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
ZGÂRIETÚRĂ s. crestătură, scrijeleală, serijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)
zgârietúră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
ZGÂRIETÚRĂ ~i f. 1) Rană ușoară făcută cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2) Urmă pe suprafața unui obiect, produsă de ceva ascuțit. [G.-D. zgârieturii; Sil. -ri-e-] /a zgâria + suf. ~tură