ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător.
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar) 1. (Despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. 2. (Substantivat; în expr.) Zgârietor de hârtie = scriitor mediocru. – Din zgâria + suf. -(ă)tor.
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre
zgârietór adj. m. (sil. -ri-e-), pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre