ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.
ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [ fr. , lat., gr. zeugma].
ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. ( fr. zeugma)
zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
zéugmă s. f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme