ZEMOȘÍRE, zemoșiri, s. f. Acțiunea de a se zemoși și rezultatul ei. – V. zemoși.
ZEMOȘÍRE s. f. Acțiunea de a se zemoși.
zemoșíre (reg.) s. 1, g.-d. art. zemoșírii
zemoșíre s. f., g.-d. art. zemoșírii
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
A SE ZEMOȘÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A deveni zemos; a se face suculent. 2) A-și pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se chiflici. /Din zemos
ZEMOȘÍ, pers. 3, zemoșéște, vb. IV. Refl. 2. A-și pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se chiflici.
ZEMOȘÍ, pers. 3 zemoșește, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
zemoșí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 zemoșéște, imperf. 3 sg. se zemoșeá conj. prez. 3 zemoșeáscă; ger. zemoșíndu-se
ZEMOȘÍ vb. v. zemui.
zemoșí vb., ind. prez. 3 sg. zemoșéște, imperf. 3 sg. zemoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zemoșeáscă; ger. zemoșínd