ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup.
zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie
ZDUPĂÍ vb. v. tropăi.
zdupăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 sg. și pl. zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá
A ZDUPĂÍ ~iésc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „zdup-zdup”; a tropăi. 2. tranz. (persoane) A bate producând un zgomot. /zdup + suf. ~ăi