ZDRAVĂN

ZDRAVĂN

ZDRAVĂN

ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.
ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr; întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). ◊ Expr. A nu fi zdravăn (la cap) = a fi zmintit[1], nebun. 3. Mare, tare, solid. Înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn (HOGAȘ). ♦ (Adverbial) Din plin, mult. – Slav (v. sl. sŭdravĩnŭ).
zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. zdrávănă, pl. zdrávene
ZDRÁVĂN adj., adv. 1. adj. v. robust. 2. adj. v. solid. 3. adj. v. voluminos. 4. adj. v. solid. 5. adj. v. teafăr. 6. adj. v. sănătos. 7. adj. grozav, strașnic, teribil, (fam.) sfânt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 8. adj. v. puternic. 9. adv. v. puternic. 10. adj. bun, grozav, strașnic. (Un somn ~ l-a refăcut.) 11. adj. v. tare. 12. adv. bine, intens, puternic, tare, vârtos. (Plouă ~.) 13. adv. v. mult.
Zdravăn ≠ jigărit, pipernicit, sfrijit, slăbănog
ZDRÁVĂN, ZDRÁVĂNĂ, zdráveni, zdrávene, adj. ~ (din sl. sŭdravĩnŭ = sănătos; cf. scr., slovac. zdravo = sănătos)
zdrávăn adj. m., pl. zdráveni; f. sg. zdrávănă, pl. zdrávene
ZDRÁVĂN1 adv. 1) Foarte mult. 2) Cu putere; tare. /sl. sdravin
ZDRÁVĂN2 ~ănă (~eni, ~ene) 1) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizicește; robust. 2) Care nu are infirmități (fizice sau psihice): teafăr; întreg; sănătos. 3) (despre obiecte sau corpuri) Care are dimensiuni sau greutate mare. /sl. sudravinu
sdrávăn (-nă), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunător. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravăn, și der. Sl. sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo „sănătos”. – Der. sdrăveni (var. însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (Banat, Trans. de V., a strănuta; refl., a se însănătoși, a deveni sănătos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula sdravăn „sănătos” care li se zice celor care strănută, cf. sp. Jesus; sdrăvenie, s. f. (forță, robustețe); sdraviță, s. f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica „sănătate”; sdravăț, s. m. (mlajă, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. năsdrăvan.