ZDRĂNGĂNITURĂ

ZDRĂNGĂNITURĂ

ZDRĂNGĂNITURĂ

ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Din zdrăngăni + suf. -(i)tură.
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
ZDRĂNGĂNITÚRĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri