ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni.
zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri
zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn. – Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
A ZDRĂNGĂNÍ ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. 1) (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. El zdrăngănește cheile. 2) fam. (melodii) A cânta fără pricepere (la un instrument muzical cu coarde). /zdrang + suf. ~ăni
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau e lovit cu ceva. ◊ Tranz. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele (GHICA). 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncăní vb. IV] – Din zdrang.
zdrăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngăníse, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 să zdrăngăneáscă
ZDRĂNGĂNÍ vb. 1. v. zăngăni. 2. (rar) a zgândări, (reg.) a drângăni. (~ coardele chitarei.)
zdrăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănésc, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrăngăneáscă