ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit¹. – Zbengui + suf. -eală.
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială^[1].
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
ZBENGUIÁLĂ s. 1. v. hârjoneală. 2. v. joacă.
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
ZBENGUIÁLĂ zbenguiéli f. 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânțuială. 2) Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbânțuială. /a se zbengui + suf. ~eală