ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din scr. zbeg.
ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe’nguri
ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie.
zbeng s. n., pl. zbénguri
ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /sb. zbeg