ZBÂRNÂÍRE, zbârnâiri, s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zgomotul produs de cineva sau ceva care zbârnâie.
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
ZBÂRNÂÍRE s. v. bâzâit.
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii; pl. zbârnâíri
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.
A ZBÂRNÂÍ zbârnâi intranz. 1) A produce un sunet asemănător celui de obiecte în v******e; a face „zbârn-zbârn”. 2) (despre vânt) A produce un zgomot ascuțit și continuu; a vâjâi; a fluiera; a șuiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator. 4) fig. rar (despre persoane) A-și exprima nemulțumirea bodogănind. /zbârn + suf. ~âi
ZBÂRNÂÍ, pers. 3 zbấrnâie, vb. IV. Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbârn”; a bâzâi. 2. (Despre vânt) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Din zbârn.
zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zb’ârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá; conj. prez. 3 să zb’ârnâie
ZBÂRNÂÍ vb. 1. v. bâzâi. 2. v. țârâi. 3. v. vibra.
ZBÂRNÂÍ vb. v. fluiera, șuiera, vâjâi, vui.
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găsește un lichid. (din zbârn, asemănător cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)
zbârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zbârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá