ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.
ZBÂNȚUITÚRĂ, zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -(i)tură.
zbânțuitúră (reg.) (-ța-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri
ZBÂNȚUITÚRĂ s. v. joacă.
zbânțuitúră s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri