ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzâi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi.
ZÂZÂÍT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzâi; bâzâit, zumzet.
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
ZÂZÂÍT s. bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zumzăială, zumzet. (~ul insectelor.)
zâzâít s. n., pl. zâzâíturi
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzâi. – Onomatopee.
zâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 z’âzăie, imperf. 3 sg. zâzâiá conj. prez. să z’âzâie
ZÂZÂÍ vb. a bâzâi, a zbârnâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. si Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)
ZÂZÂÍ, pers. 3 zấzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) ~. (din zâz) [def. și DLRLC]
zâzâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zâzâie, imperf. 3 sg. zâzâiá; part. zâzâít