ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. –ie.
ZAVISTNICÍE, zavistnicii, s. f. (Înv. și arh.) Zavistie. – Din zavistnic + suf. -ie.
zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile
ZAVISTNICÍE s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
zavistnicíe s. f. (sil. mf.-vist-), art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile