ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. –isi.
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Din zavergiu.
zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă
zavergisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavergisésc, imperf. 3 sg. zavergiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavergiseáscă
A SE ZAVERGISÍ mă ~ésc refl. ist. A face zaveră; a se ridica la luptă (împotriva nedreptăților, abuzurilor, asupritorilor etc.); a se răzvrăti; a se răscula. /Din zavergiu