ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.
zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
zăvelcúță s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe