ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Bg. zatok.
zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce
zătoácă s. f., g.-d. art. zătoácei; pl. zătoáce
ZĂTOÁCĂ ~ce f. pop. Braț al unei ape curgătoare, situat între malul acesteia și o insulă. /bulg. zatok