ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).
z’ârnă s. f., g.-d. art. z’ârnei; pl. zâ’rne
ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.
ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.
ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara.
zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne
ZẤRNĂ, zấrne, s.f. 2. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre.
ZÂRNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dințate, flori mici albe și fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre. /sl. zruno
zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).