ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.
ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. – Din zăpăi + suf. -(i)tură.
zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri
ZĂPĂITÚRĂ s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.
zăpăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri