ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.
ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cădea”).
zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi
ZĂPÁDĂ s. 1. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins și ~ acoperă câmpia.) 2. (CHIM.) zăpadă de bioxid de carbon = gheață uscată.
zăpádă (-pézi), s. f. – Nea, omăt. Sl. zapadŭ „cădere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. înzăpezi (var. înv. zăpăzi), vb. (a se acoperi cu zăpadă; a bloca cu zăpadă un drum); zăpădos, adj. (cu zăpadă).
zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi
ZĂPÁDĂ ~ézi f. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață), ce se așterne pe pământ; omăt; nea. Strat de ~. [G.-D. zăpezii] /sl. zapada