ZẮNGĂT, zắngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s. n.] – Zâng + suf. –ăt.
ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.
zắngăt s. n., pl. zắngăte
ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăn-gănit, zăngănitură.
zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte