ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. –tură.
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri