ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.
ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).
zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă
ZĂMISLÍ vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)
ZĂMISLÍ vb. v. afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, in-venta, naște, născoci, plănui, plăsmui, procrea, proiecta, realiza, scorni.
zămislí (-lésc, -ít), vb. – A concepe. Sl. zamysliti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Conev 59), cf. bg. zamislja se. În sl. numai cu sensul de „a concepe cu mintea”; sensul de „a procrea, a rămîne însărcinată”, propriu rom., se datorează neîndoielnic vechilor traducători, care dădeau cuv. rom. sensul dublu al gr. συλλαμβάνειν, lat. concipere (Tiktin).
zămislí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zămisleáscă
A SE ZĂMISLÍ mă ~ésc intranz. 1) A apărea pe lume; a căpăta viață; a se naște. 2) fig. A lua naștere; a se constitui; a se forma; a apărea. /sl. zamysliti
A ZĂMISLÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face să ia ființă (prin fecundare). 2) A face să se zămislească. /sl. zamysliti