ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et.
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. ♦ Fig. Strălucire, scânteiere. – Din zâmbi + suf. -et.
ZẤMBET, zấmbete, s.n. ~; faptul de a zâmbi, râs abia schițat ◊ (Fig.) Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet. 2. Strălucire; scânteiere.
z’âmbet s. n., pl. z’âmbete
ZÂMBET s. surâs, zâmbire, (înv.) surâdere, zâmbitură. (Un ~ cuceritor.)
zâmbet s. n., pl. zâmbete
ZÂMBET ~e n. Râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs. /a zâmbi + suf. ~et