ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.
zaifl’âc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaíflâcuri
ZAIFLÂC s. v. indispoziție.
zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /turc. zayiflik