ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță.
zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici
ZÁICĂ s. v. gaiță.
záică (-ci), s. f. – Gaiță (Garrulus glandarius). – Var. zaiță. Mag. szaikó (REW 3640), mai puțin probabil din bg. zaiči „iepuraș” (Candrea). În Banat, var. prin contaminare cu gaiță.
záică s. f. (sil. zai-), g.-d. art. záicii; pl. zaici