ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. –uță.
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. – Din zăbală + suf. -uță.
zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe
ZĂBĂLÚȚĂ s. 1. v. strună. 2. v. ragadă.
zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe