WALKIE-TALKIE s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: uóki-tóki] – Cuv. engl.
WALKIE-TALKIE s.n. Aparat radiotelefonic portativ emițător și receptor, construit pentru comunicații la distanțe scurte. [Pron. wóki-tóki, scris și walky-talky. / engl., fr. walkie-talkie, cf. engl. walk = plimbare, talk = vorbă].
WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. ( engl., fr. walkie-talkie)
walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie