VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui; vuiet, zumzet. – V. vuvui.
VUVUÍT s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitu-ră, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.
vuvuít s. n., pl. vuvuíturi
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.
vuvuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. vúvui, imperf. 3 sg. vuvuiá