VRĂJÍRE, vrăjiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei. – V. vrăji.
VRĂJÍRE s. v. încântare.
vrăjíre s. f., g.-d. art. vrăjírii; pl. vrăjíri
VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.
A VRĂJÍ ~ésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /sl. vrăžiti
VRĂJÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.
VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.
vrăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjeáscă; ger. vrăjínd