VOROVÍRE, voroviri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a vorovi și rezultatul ei. – V. vorovi.
vorovíre s. f., g.-d. art. vorovírii; pl. vorovíri
VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.
VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.
voroví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 sg. și pl. voroveáscă