VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
VOPSITÓR s. v. boiangiu.
VOPSITÓR s. v. zugrav.
vopsitór s. m., pl. vopsitóri
VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor
vopsitoáre s. f., g.-d. art. vopsitoárei; pl. vopsitoáre