VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].
VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. ( fr. volition)
volițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni