VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.
voinicós, voinicoásă, voinicóși, voinicoáse, adj. (reg.) 1. viteaz aparent, în realitate fricos. 2. bine făcut, voinic, puternic, chipeș, arătos, mândru.
voinicós adj. m., pl. voinicóși; f. sg. voinicoásă, pl. voinicoáse
VOINICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are înfățișare de voinic; chipeș. /voinic + suf. ~os