VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. – V. vizita.
VIZITÁRE s.f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. [ vizita].
vizitáre s. f., g.-d. art. vizitării; pl. vizitări
VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.
A VIZITÁ ~éz tranz. A vedea, făcând o vizită. /fr. visiter, lat. visitare
VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [ fr. visiter, it., lat. visitare].
VIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. ( fr. visiter, lat. visitare)
VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)
cárte de vízită s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cărții de vízită; pl. cărți de vízită
vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. și pl. viziteáză