VITRUÍ, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî.
vitruí, vitruiésc, vb. IV (reg.) a slei, a epuiza.
vitruí (vitruiésc, vitruít), vb. – A debilita, a slăbi, a extenua. Rut. vtroi(va)ti „a otrăvi” (Scriban). În Mold. Legătura cu sl. vĕtrovati „a aerisi” (Tiktin) este îndoielnică.