VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.
VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [ fr. viticole].
VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. ( fr. viticole)
vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. sg. vitícolă, pl. vitícole
VITÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de viticultură; propriu viticulturii. /fr. viticole